O virtute importantă a unui militar este aceea de a-și cunoaște rădăcinile și trecutul. Cum altfel poți îmbrăca haina militară, cum altfel poți jura credința supremă și cum poți lupta pentru apărarea unor idealuri pe care nu le cunoști și nu le simți în profunzimea propriului suflet?

În același loc unde am jurat credință Patriei și poporului român, ne-am adunat luni dimineață, pentru a ridica pavilionul, a intona imnul național și, fiind o ocazie specială, pentru a rememora semnificația istorică a zilei de 24 ianuarie.

În fața fiecărui pluton de elevi militari a fost citit un rezumat al contextului istoric în care a avut loc Unirea Principatelor Române, prin alegerea la 5, respectiv, 24 ianuarie, a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor deopotrivă al Moldovei și Țării Românești. De asemenea, s-a rememorat însemnătatea Unirii Principatelor pentru evoluția istorică ulterioară a României.

Contextul pandemic nu ne-a permis o sărbătoare în mod autentic și tradițional a zilei de 24 ianuarie, însă adevărata horă a unirii, cel puțin în rândul militarilor, se înfăptuiește prin bătăile inimii, care rezonează într-un acord perfect, acela al camaraderiei, patriotismului și idealurilor împărtășite.