Iată-ne ajunși în cea de-a 47-a zi a primului marș de instrucție efectuat de nava-școală „Mircea”, anul acesta. „Mult a fost, puțin a mai rămas” ar fi vorba cea mai indicată să descrie numărul de mile marine parcurse până acum, circa 3900. Este aproape miezul nopții, afară sunt 11 grade Celsius, vântul suflă rece peste apele de un verde tulbure ale Mării Egee, însă suntem mulțumiți că navigăm în ape line. De la Napoli către Istanbul am navigat pe rând, prin Marea Tireniană, Marea Ionică și, după tranzitarea deja familiarului peisaj al Dardanelelor, cu 2,4 noduri, vânt din prova, Marea Egee. Un marș de șapte zile în care marea ne-a pus din nou la încercare. Într-un amar spirit de glumă l-am putea parafraza pe Henry Wheeler Show care spunea că „cel mai bun remediu de moment pentru mândrie și infatuare este răul de mare”. O mare liniștită n-a croit niciodată un marinar iscusit, iar noi am aprofundat această învățătură din plin. Chiar și în porturi, au fost zile încărcate în care datoria față de navă a primat. Antrenamente de urcare în arboradă, reprize de brațare, servicii de cart, iar toate au fost în permanență asezonate cu dorul de casă.

Am profitat de zilele frumoase de pe mare pentru a afla ce înseamnă termenii „gură de lup”, „picior de scaun” sau „gură de știucă” în materie de noduri marinărești. Maestrul de ceremonii al atelierului de noduri de puntea centru a fost, cum ne-am cam obișnuit deja, maistrul militar clasa a II-a Marius-Gabriel Tomița, un om pe care cu ușurință îl putem numi dresor de saule și parâme, artist al lucrărilor de matelotaj al căror principal ingredient este pasiunea. Atât de popular a fost atelierul de noduri amenajat ad-hoc la puntea centru, încât nici scafandrii de la bord n-au rezistat să stea de-o parte.

Orice cadet care trece prin cazarma navei-școală „Mircea” poate confirma că arta confecționării de noduri marinărești provoacă dependență și crește automat buna dispoziție. „Împart saula în două părți inegale, fac o buclă, apoi capătul din dreapta îl trec pe sub cel din stânga, țin cu două degete...” Așa poate suna începutul amețitor al descrierii modului de obținere al unui nod marinăresc. E drept, mai toți, la prima încercare ne-am înnodat întâi degetele, în timp ce bucata de saulă ne sfida zveltă ca un spic de grâu. Și iată cum ajungem să amintim de o altă lecție învățată cu predilecție pe mare: fără răbdare și perseverență, nimeni nu ajunge cu adevărat marinar!

Timpul petrecut pe mare a mai avut un scop, acela de a crea „noduri” și între neuronii elevilor militari. Un epitet poate ușor forțat pentru a descrie sinapsele produse pe durata orelor de studiu alocate în cazarma 3. Coborâm, așadar, sub puntea centru unde șeful mecanic, căpitanul Mihăiță Cuciureanu face o recapitulare cu elevii militari înainte de testarea finală la materia denumită Construcția și vitalitatea navei, prevenirea și stingerea incendiilor. „Cine are rol la vitalitatea navei?”, „Ce reprezintă combustibilitatea?”, „Ce tipuri de materiale de folosesc pentru construcția unei nave?” Au fost câteva dintre întrebările simple care s-au regăsit la examenul pe care elevii militari l-au susținut, pe rând, în fața comisiei. Evaluarea celor 92 de cadeți, viitori maiștri militari de marină cu toții, s-a desfășurat pe parcursul a opt foarte solicitante ore. Concluziile testării au fost însă dintre cele mai interesante și foarte demne de luat în considerare pentru viitor. Concret, spectrul notelor a oscilat cu mult dinamism de la o extremă la altă. Cu indulgența instructorilor militari, majoritatea rezultatelor au fost egale sau aproape egale, pentru cunoscători, cu valoarea pescajului navei-școală „Mircea”.

În ultimii ani, Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale a avut parte de un aflux semnificativ de candidați, urmărind, de altfel, trendul pe care se află în general învățămânul militar, grație tuturor beneficiilor pe care le oferă. Totuși, o problemă rămâne stringentă: insuficiența personalului bine pregătit care să ofere tinerilor care se pregătesc pentru o carieră militară actul didactic de calitate de care Forțele Navale Române au absolută nevoie pentru a-și atinge realul potențial de operativitate. La nava-școală „Mircea”, în echipajul curent, elevii militari au avut șansa să fie instruiți „sub bagheta” unor tineri cu un potențial aparte, care în scurt timp de la debutul carierei au reușit să se remarce ca foarte buni specialiști, câștigând respectul și încrederea veteranilor în armuri de scoică. Avem la bord nu mai puțin de patru șefi de promoție, doi ofițeri și doi maiștri militari de marină, care își dau silința zi de zi să le insufle cadeților din cunoștințele lor, fie că este vorba de navigație, comunicații sau electromecanică navală. Însă, cel mai înțelept profesor rămâne însuși vaporul; el ne învață zi de zi că vântul și valurile sunt mereu de partea marinarului bine pregătit.

Un cadran complet de ceas ne desparte de momentul acostării în ultimul port de escală al acestui marș de instrucție, efervescentul, sublimul, versatilul și mereu memorabilul Istanbul. O veche vorbă spune că „orice gând bun este o rugăciune tăcută”. Așadar, gânduri bune și așteptăm cu nerăbdare revederea de peste o săptămână, în portul militar Constanța.

Text: Cristina Sîmbeteanu
Foto: Cristina Sîmbeteanu