Soarele se pregătește să apună peste marea în care pare că s-a vărsat o călimară de cerneală, iar noi navigăm cu vele. Din difuzorul de la catarg se aude Queen – „We are the champions”, este un gest ce tinde să devină tradiție, prin care se aduc mulțumiri echipajului pentru efortul depus la întinderea velelor. Doar câteva ore ne despart de momentul în care vom acosta în următoarea noastră destinație, portul Napoli din Italia. momentan, înaintăm cu o viteză de puțin peste 3 noduri, însă navigatorii noștri de cart sunt optimiști că vântul se va mai inteți și ne va ajuta să creștem viteza de deplasare.

Este Ziua Veteranilor de Război, iar în calendarul creștin-ortodox figurează, cu roșu, sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. La puntea centru a avut loc o slujbă religioasă care să cinstească acest praznic, iar prin glasul preotului au fost pomeniți și eroii care își dorm somnul de veci în adâncul mării. Tot în memoria lor a fost lansată pe apă o cruce din flori. „Mircea” – veteranul valurilor – nu îi uită niciodată pe cei care s-au jertfit pentru idealurile naționale.

Navigăm în mare liberă deja de patru zile, timp în care, la bordul navei, au avut loc o serie de activități, pe lângă cele de brațare a vergilor sau urcare în arboradă, care au devenit deja rutină. Elevii militari au susținut testări scrise la disciplinele Pregătire Marinărească și Construcția și Vitalitatea Navei, Prevenirea și Stingerea Incendiilor. Elevii militari au completat lucrările cu rapiditatea și siguranța omului stăpân pe cunoștințele sale. „A fost ușor. Sunt noțiuni pe care le-am repetat de zeci de ori de când suntem aici. Este normal să le cunoaștem”, afirmă elev fruntaș Dorina Țăranu. Întrebați cum s-au descurcat cadeții, responsabilii de discipline, maiștrii militari Marius-Gabriel Tomița și Silviu Chiochișan, au afirmat că elevii s-au descurcat foarte bine, conform așteptărilor.

După mai bine de patru săptămâni în care au luat parte la exerciții de vitalitate pe navă, a venit timpul ca viitorii maiștri militari de marină să afle în detaliu care vor fi așteptările de la ei în momentul în care le va veni rândul să facă parte din grupele de vitalitate ale navelor unde vor fi încadrați. Cel care a venit în fața lor să le explice a fost Comandantul grupei de vitalitate de la NS „Mircea”, maistrul militar clasa a II-a Alexandru Opincaru. Acesta este absolvent al Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale, în promoția 2009, la specialitatea Motoare și instalații electrice navale. Și-a început cariera de maistru militar la fluviu, însă a continuat pentru o bună bucată de vreme la dragoarele maritime, înainte să fie încadrat, în 2018, în echipajul navei-școală „Mircea”. M.m. cls. a II-a Opincaru este omul pe care cel mai adesea îl vezi îmbrăcat nu în hainele de instrucție, ci în salopeta de lucru, asta deoarece își face datoria cu multă pasiune și pricepere și ține să se asigure mereu că nu există inconveniente pe domeniul său de activitate: vitalitatea navei.

Soarele se stinge în Marea Tireniană, luându-și rămas-bun într-o explozie de culoare la orizont. Pe măsură ce ne apropriem de Napoli, radarul arată 2957 de mile marine parcurse, din totalul de 4314 prevăzute pentru întregul marș. Prin difuzorul din catarg se aude comanda „La front pe vergi”. Este timpul să strângem velele și să ne întoarcem la navigația cu motor. Desfășurarea velelor inferioare (gabier, vela mare, vela trincă) și a focurilor 3 și 4 a fost deopotrivă un antrenament pentru elevii militari, care până acum, au petrecut zile întregi exersându-și rolurile la brațare și lucrul în arboradă sub atenta observație a instructorilor militari, dar și o experiență inedită. Navigația cu vele oferă întotdeauna o senzație aparte. De la liniștea care se așterne pe punte odată cu reducerea la tăcere a motorului, până la adrenalina insuflată de forța vântului care umflă velele. În plus, pentru cei cu rol în arboradă, există întotdeauna satisfacția efortului fizic depus. Dacă pentru marinarii cu experiență din echipaj este deja rutină, pentru elevii militari este un sentiment cu totul nou și înălțător. Își simt mușchii brațelor arzând de la cât au tras de manevre, își șterg sudoarea de pe frunte cu dosul palmelor prăfuite, iar mâna trecută peste chip la apoi la iveală un zâmbet de satisfacție. Așa se construiesc, aici, pe puntea navei-școală, amintirile și așa, cu sudoare, efort, cu scrâșnit din dinți, cu voci răgușite se păstrează de aproape un secol tradiția Forțelor Navale Române.

Rapiditatea cu care soarele dispare sub linia orizontului ne amintește și de agilitatea timpului care se scurge până la întoarcerea noastră acasă. Urmează Napoli, penultima escală din acest marș de instrucție. Vom acosta în Italia patru zile, timp în care nava va fi din nou deschisă la vizită, iar noi curioși să îi cunoaștem pe românii care trăiesc în Peninsulă și să le împărtășim bucuria de a păși din nou pe tărâm românesc. Au mai rămas 18 zile din cele 54 alocate primului marș de instrucție din acest an. S-au acumulat foarte multe informații, însă și suficientă oboseală. Totuși, cel mai puternic este dorul de casă și de cei dragi, iar astfel, bătrânul „Mircea” și-a făcut datoria încă o dată: cadeții săi simt în adâncul sufletului trăirile adevăraților lupi de mare, atunci când trăiesc înconjurați doar de largi întinderi albastre.

Text Cristina Sîmbeteanu
Foto Cristina Sîmbeteanu