Elevii Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale au avut ocazia de a aprofunda vineri, 23 ianuarie, semnificația Unirii Principatelor Române în cadrul unei prezentări susținute de prof. dr. Adrian Ilie, directorul Colegiului Național Militar „Al. I. Cuza” din Constanța, care a pus accent nu doar pe faptele istorice, ci și pe dimensiunea identitară și strategică a acestui moment fondator al statului român modern.

În deschiderea prezentării, profesorul a explicat sensul profund al ideii de național, subliniind că aceasta nu se reduce la un simplu eveniment istoric, ci reprezintă o conștiință comună construită în timp: „Ce înseamnă național pentru noi? În primul rând conștiința că aparținem aceluiași neam, că suntem români, că avem aceeași religie, că avem aceleași obiceiuri, că avem valori comune.”

Această conștiință, născută în secolul al XIX-lea, a stat la baza apariției ideii de națiune și a determinat elitele politice românești să caute soluții pentru a nu rămâne în urma celorlalte state europene.

Un rol esențial în maturizarea acestui ideal l-a avut Revoluția de la 1848, eveniment cu impact continental, care a adus pentru prima dată în documentele programatice românești ideea unirii Moldovei cu Țara Românească. Prof. dr. Adrian Ilie a explicat însă limitele contextului internațional de atunci, marcat de interesele marilor puteri, interesate să mențină status quo-ul din rațiuni economice și geopolitice.

Drumul către Unire a fost unul dificil și plin de obstacole. Un moment decisiv l-au constituit alegerile din 1857, organizate prin adunările ad-hoc, când românii au fost consultați în legătură cu dorința lor de unire. În acest context s-a afirmat Alexandru Ioan Cuza, ales la 5 ianuarie 1859 domnitor al Moldovei. Această dată, a arătat profesorul, „s-a sărbătorit de-a lungul timpului pentru că este începutul formării statului național”.

Alegerea lui Cuza și în Țara Românească, la 24 ianuarie 1859, a reprezentat un act de inteligență politică remarcabil, prin care românii au valorificat o breșă lăsată de marile puteri în Convenția de la Paris din 1858. Deși documentul prevedea existența a două guverne și a doi domnitori, nu interzicea explicit alegerea aceleiași persoane. Astfel, Cuza a fost ales cu unanimitate, unirea devenind un fapt împlinit.

După 24 ianuarie 1859, a urmat o perioadă dificilă de recunoaștere internațională a Unirii. Franța, Marea Britanie și Rusia au susținut noua realitate politică, în timp ce Imperiul Otoman și Imperiul Habsburgic s-au opus, din motive legate de influența și interesele lor în regiune. În cele din urmă, Unirea a fost acceptată, cel puțin pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Odată realizată Unirea, prioritatea a devenit modernizarea statului. Prof. dr. Adrian Ilie a evidențiat amploarea reformelor inițiate de Cuza, începând cu unificarea aparatului de stat și, „foarte important, unificarea armatei”. Această reformă a pus bazele armatei naționale moderne, incluzând și domeniul maritim, unde „atunci au fost cumpărate primele nave”, marcând începuturile Marinei moderne românești. Pentru elevii militari, această dimensiune are o relevanță aparte, subliniind rolul armatei ca pilon al statului și al suveranității naționale.

Alături de reformele militare, Cuza a inițiat înființarea primelor universități moderne, la Iași (1860) și București (1864), secularizarea averilor mănăstirești și reforma agrară, prin care peste 500.000 de familii de țărani au fost împroprietărite. Aceste măsuri au schimbat profund structura socială și economică a țării.

Domnia lui Cuza s-a încheiat forțat, în 1866, în urma alianței dintre liberali și conservatori – cunoscută sub numele de „Monstruoasa Coaliție” – care a dus la abdicarea sa și la exil. A murit la doar 53 de ani, însă a lăsat în urmă o moștenire solidă: un stat unificat, instituții moderne și direcții clare de dezvoltare.

În contextul actual, marcat de instabilitate regională, competiții geopolitice și nevoia de coeziune internă, lecția Unirii Principatelor rămâne profund relevantă. Așa cum a reieșit din prezentarea susținută în fața elevilor militari, unitatea, capacitatea de a acționa strategic și responsabilitatea față de interesul național sunt valori care transcend epocile. Pentru viitorii maiștri militari de marină, înțelegerea acestui moment istoric este deopotrivă un exercițiu de memorie, dar și o sursă de repere profesionale și morale.